Covasna – Top 10 cele mai frumoase locuri din județ

Județul Covasna se află în Sud-Estul Transilvaniei. Face parte din Ținutul Secuiesc, alături de Harghita și o parte din Mureș. La fel ca și acestea, are potențialul să devină o zonă turistică la mare căutare printre români și străini. Din păcate este prea puțin promovat, iar multă informație se găsește doar în limba maghiară. Cred totuși că sunt destui cei care vor să scape de aglomerația de pe Valea Prahovei, așa numitul ,,bulevard al Bucureștiului”, să se îndrepte către zone mai puțin cunoscute și să înfrunte anumite dificultăți lingvistice. Pentru aceștia recomand cu încredere ținutul cartofilor, al conacelor și al apelor termale. Locuri de văzut sunt multe, lucruri de făcut și mai multe, iar prost-hrănit, cu siguranță nu va fi nimeni.

CITEȘTE ȘI: MUREȘ – CE POȚI FACE ȘI OBIECTIVE TURISTICE DE VIZITAT

Top 10 cele mai frumoase locuri din Covasna

1. Băile Balvanyos

Prima dată când am ajuns în Băile Balvanyos, mi s-a părut o stațiune destul de tristă, cu două izvoare cu apă mult prea sulfuroasă pentru gustul meu și câteva trasee pe care nu le face nimeni de teama urșilor. Toți turiștii par să se îngrămădească în cele câteva pensiuni si mai ales în Balvanyos Resort.

În această perioadă nu se poate intra în complexul spa decât dacă ești cazat acolo. Ușor dezamăgită să aflu asta, am mai dat o raită prin jurul complexului. Din întâmplare, am dat peste niște flori-de-colț chiar lângă scările care duc spre spa, ceea ce m-a mai înveselit puțin. Tot pe lângă complex am găsit frăguțe și zmeură numai bune de mâncat. Căutând ceva de făcut, am încercat să mergem la Peștera Puturosu, dar ne-a descurajat lipsa oamenilor de pe traseu și prezența urșilor.

CITEȘTE ȘI: SOVATA – PRAID – 17 MOTIVE PENTRU O VIZITA IN ZONA

La un moment dat, am ajuns să mă întreb de ce a devenit totuși acest loc stațiune turistica. Doar marele hotel nu a fost acolo dintotdeauna. Am vrut să înțeleg specificul stațiunii și așa am dat peste bazinele din lemn umplute cu apă sulfuroasă din mijlocul pădurilor de brazi. Sunt mai multe astfel de bazine, Vallato, Csiszar, Hammás. Noi am fost la cele mai accesibile, Băile fetelor Apor, care sunt chiar lângă drumul ce duce dinspre stațiune către complexul balnear. Mai erau câteva mașini oprite, semn că nu sunt chiar necunoscute. Mi-a plăcut mult această latură a stațiunii și sper să descopere sau redescopere și alții aceste locuri și nu doar pereții complexului spa. Bazine de acesti tip, mai bine sau mai rău întreținute, se găsesc și în alte locuri din județul Covasna.

Cei care vor să vadă urșii de aproape în condiții de siguranță, pot face o vizită la observatorul de urși.

2. Lacul Moacșa – cea mai populară zonă de agrement din Covasna

Lacul este destul de bine cunoscut de covăsnenii și brașovenii dornici să petreacă un weekend în natură sau la pescuit. Am profitat și noi să biciclim puțin pe lângă lac și să stăm la un picnic.

Pe deal se află un parc memorial săsesc cu un monument din lemn asemănător Stonehenge-ului și cu o panoramă de deosebită. Există și o legendă legată de acest deal, care poate fi citită aici.  În capătul satului se află conacul Benke, restaurat și folosit în prezent ca și hotel.

CITEȘTE ȘI: CASTELELE NOBILILOR MAGHIARI DIN JUDEȚUL MUREȘ

3. Sfântu Gheorghe – reședința județului Covasna

Orașul a fost o surpriză mai mult decât plăcută. Este foarte curat, iar în zona centrală sunt șiruri lungi de case vechi, cochete, îngrijite și colorate. Excepție face o gigantică clădire comunistă lăsată în paragină fix în centru.

Oricărui trecător îi va fi clar în ce oraș a ajuns datorită celor două statui cu Sfântul Gheorghe, una clasică și una mai modernă.

În centrul reședinței județului Covasna se află Parcul Elisabeta cu un mic lac cu nuferi și pești colorați, statui și doi stâlpi funerari dedicați victimelor comunismului. Parcul este delimitat de Galeriile de Artă, Muzeul Național Secuiesc (aflat în prezent în renovare) și Muzeul Carpaților Răsăriteni.

Pe străduțe se poate ajunge la Biserica Cetate și la Prima Școală Românească.

Dar cel mai mult mi-a plăcut să mă plimb pe străzile orașului admirând casele, adevărate bijuterii, și porțile secuiești, care încă mai există, chiar și în centru. Din loc în loc, vei da peste câte o patiserie cu langoș și kurtoș, în loc de merdenele. Restaurantele mi s-au părut destul de scumpe, cu prețuri de centru de capitală.

CITEȘTE ȘI: ODORHEIU SECUIESC – TOP 15 OBIECTIVE TURISTICE, HARGHITA

4. Biserica fortificată Sf. Emeric din Ghelința

Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea și îmbină motivele gotice cu cele romane, renascentiste și baroce. Cheia pentru a intra în biserică o veți găsi la o bătrână din sat care vorbește mai mult maghiară, lucru obișnuit pentru aceste locuri. Din fericire, Mr. M. vorbește limba maghiară și mi-a tradus și mie ce i-a povestit. Chiar dacă nu știe prea bine limba română, doamna are o memorie de invidiat pentru vârsta ei și știe totul despre monumentul pe care îl îngrijește.

Frescele din biserică au fost adăugate în secolul al XIV-lea, iar prin secolul al XVII-lea au fost acoperite cu var, fiind redescoperite sute de ani mai târziu. Aceste picturi, care cândva acopereau în întregime pereții navei, au adus-o în rândul celor mai importante mărturii ale artei medievale din secuime.

Cel mai bine păstrat ansamblu de picturi murale spune legenda regelui Ladislau cel sfânt al Ungariei.  Conform acesteia, în bătălia de la Chiraleș împotriva cumanilor, unul dintre ei a răpit o fată, iar Ladislau l-a urmărit și s-a luptat cu el. În final, cu ajutorul fetei, l-a decapitat. Episoadele epopeii le veți întâni și în alte biserici din Ținutul Secuiesc, cum ar fi Crăciunel sau Dârjiu.

În secolul al XVII-lea a fost adăugat un frumos tavan casetat în stil renascentist transilvan decorat cu motive florale si heraldice. Sunt în total 103 de casete și se spune că nici una nu este la fel cu alta.

În spatele bisericii se află un cimitir cu pietre de sute de ani și stâlpi funerari, încă des întâlniți prin cimitirele secuilor, chiar dacă românii au renunțat la ei demult. Bătrâna ne-a spus că multe pietre sunt atât de vechi încât chiar dacă descendeții le înlocuiesc cu unele mai noi, tot nu au voie să le scoată din cimitir și ne-a arătat zeci de astfel de pietre pe o latură.

5. Capela lui Sf. Ștefan din Sânzieni

Drumul până pe vârful dealului Perko, de la marginea satului Sânzieni, este destul de abrupt, dar merită. La capătul lui vă va întâmpina o micuță capelă albă cu acoperiș roșu și o clopotniță asortată. Ambele se văd de departe, încă de la ieșirea din Târgu Secuiesc. Drumul către ele trece prin zmeuriș, printr-o poartă secuiască și prin fața a 13 cruci. Totul face parte din experiență. În plus, de pe deal veți avea parte de o frumoasă panoramă a satului și a orașului din vecinătate.

6. Târgu Secuiesc, Covasna

Orașul a fost atestat documentar în anul 1407. Atunci aici s-au stabilit aici meșteșugari, în special fierari, și negustori. Aceștia au profitat de o intersecție de drumuri și au întemeiat un mic târg. Centrul localității se află în piața centrală, înconjurată de 70 de curți numerotate. Ele dau specificului orașului și s-au format ca urmare a creșterii populației inițiale. Astfel, primii locuitori și-au construit casele pe cele patru laturi ale pieței, pe parcele de dimensiuni egale. La intrare era casa meșterului, iar în spate anexele. Pe măsură ce familiile s-au mărit, s-au ridicat  în spate alte case, strâns lipite de cele existente, formând un șir de case cu curte comună. Acestea au evoluat ulterior în străzi.

În jurul pieței se află și principalele obiective din oraș:

• Muzeul Breslelor – unde poți învăța mai multe despre breslele care dominau cândva orașul (olari, tăbăcari, cizmari, pantofari, cojocari, fierari, măcelari, croitori, turtari, tâmplari, pălărieri). Se pot vedea sigilii, registre de evidență a membrilor, table ale breslelor, produse finite, unelte specifice și steaguri. Unele meșteșuguri au dispărut, în timp ce altele se mai practică încă în satele din jur sau în oraș. La marginea orașului, poți face cunoștință cu unul dintre ultimii turtari și să înveți să decorezi turta dulce cu zahăr. Muzeul deține și o prețioasă colecție de porturi populare miniaturale numită Susana și Andrei în costume populare. Baza colecției a rezultat în urma unui concurs organizat de o revistă pentru copii. Aceștia erau provocați să coase haine pentru Susana, o păpușă fabricată de Arădeanca, așa cum se poartă sau se purta în satul lor. Copiii au fost ajutați de părinți, bunici, meșteri locali. A rezultat astfel o colecție de porturi populare pentru păpuși ce redă diversitatea etnică a Transilvaniei. Este muzeul care ne-a plăcut cel mai mult din județul Covasna și sper să îl vizitezi și tu.

• Muzeul de păpuși din porțelan – este o colecție privată ce conține peste 1000 de păpuși din Germania, Austria, Franța, Ungaria și România. În acea casă veche, vei avea ocazia să te întorci pentru câteva clipe în copilărie și să afli câte suflete are o păpușă. Colecționara consideră astfel: „Păpușa are două suflete, sau poate trei. Unul a fost dat de producător, celălalt dat de fetița care s-a jucat cu ea. Cel de-al treilea e dat de colecționar, care o iubește și o prețuiește.”

• Biserica reformată – construită pe locul unei vechi bisericuțe din lemn în 1780.

7. Covasna – orașul apelor minerale

Simbolul orașului Covasna este Balta Dracului, singurul vulcan noroios din oraș, aflat chiar în centru. Din cauza erupțiilor carbogazoase, acesta este îngrădit și amenajat cu grilaje pentru ca turiștii să îl poată admira în siguranță. Denumirea sa provine din secolul al XVIII-lea, când se credea că apa argiloasă face bulbuci datorită focului din iad. În prezent, vulcanii care au provocat acumularea de dioxid de carbon în subteran sunt inactivi, ceea ce înseamnă că nu există pericolul ca aceștia să erupă. Ultima erupție majoră se pare că a avut loc în 1984.

Stațiunea balneoclimaterică este renumită pentru cele peste 1000 de izvoarele minerale din zonă și pentru capacitatea acestora de a ameliora afecțiunile cardiovasculare. Aerul din zonă are un efect sedativ, ceea ce înseamnă că o sesiune de tratament sau spa te va relaxa și odihni. Seara, te poți bucura de atmoferă la una din terasele la care se cântă muzică ungurească live.

Și pentru că vă ziceam la începutul articolului de dificultăți ligvistice, trebuie să vă spun și că în Covasna aveți șanse mari să vă loviți de ele. Acum destui ani, nu știam prea multe, așa că am cerut indicații de la niște copii din parc. Mare ne-a fost mirarea când au rămas mai uluiți decât noi. După ce ne-au mai aruncat o privire întrebătoare au revenit la joacă câțiva metri mai încolo. Ulterior, am aflat de la un coleg din zonă că în Ținutul Secuiesc copiii nu învață limba română până la școală. Ba mai mult de atât, părinții vorbesc între ei în limba română atunci când nu vor să fie înțeleși de copii.

CITEȘTE ȘI: LA PLIMBARE CU 10 FRUMOASE MOCĂNIȚE DIN ROMÂNIA

Am făcut cunoștință cu acest orășel în studenție, cu ocazia taberelor studențești de iarnă. În trenurile înghețate, doar câțiva studenți ne îndreptam dârdâind către mica stațiune uitată de lume. Pe vremea aceea existau doar două taxiuri în Covasna, pe care trebuia să le aștepți să se întoarcă, ca să ajungi de la gară (aflată cam la 3 km de stațiune) la hotelurile din centru. În prezent nu mai este cazul, sunt destule înșiruite în lungul râului. Din păcate, nu s-au schimbat multe alte lucruri în cei 10 ani care au trecut, deși potențialul turistic este de necontestat.

Acum am văzut și câteva indicatoare către pârtii din apropiere, dar nu le-am încercat. Pe vremuri ni s-a recomandat cea de la Comandău, unde am făcut câteva trenulețe cu lopeți din plastic destul de reușite. Aștept păreri de la cei care le-au testat pe cele din stațiune.

Tot atunci, demult, am vrut să vedem și planul înclinat, instalație folosită pentru transportul de bușteni și cherestea, unică în Europa, care funcționa pe baza gravitației. Am dat doar peste două vagoane dezafectate și un deal pe care ne-am dat cu pungile din plastic până când am văzut niște urme în zăpadă, posibil de mistreț. Nu am ajuns de data aceasta, dar nici nu am reușit să găsesc un review pozitiv pentru acest loc, deci nici aici nu cred ca s-au schimbat multe.

Am ajuns și la Cetatea Zânelor sau Cetatea Ilenei Cosânzene. Este una dintre cele mai bine păstrate cetăți dacice, dar nu se știu prea multe despre ea. Legendele legate de ea o implică mai mereu pe Ileana Cosânzeana, care își ascundea aici averea, păzită, după caz, de un cocoș sau de un dragon. Vietatea dormea o singură dată în șapte ani și doar atunci comoara putea fi găsită. Acum mai bine de zece ani, după un drum abrupt și pietros am dat de niște pietre și pari care ne-au făcut să râdem. Nici aici situația nu s-a schimbat cu mult, deși între timp a apărut un panou cu descrierea obiectivului.

La fel de puțin valorificată a fost și este și fosta vilă a lui Ceaușescu din Valea Zânelor.

8. Castelul Kalnoky (Micloșoara)

Judetul Covasna este supranumit Ținutul Conacelor, aici găsindu-se cele mai multe conace nobiliare din Tinutul Secuiesc, peste 200 la numar. În Bicfalău, Ozun, Zăbala, multe dintre ele au ramas in picioare. Unele au fost transformate în cămine culturale sau sedii pentru instituții publice, altele au fost restaurate și acum sunt locuite, iar altele au fost transformate în hoteluri de lux (Castelul Daniel din Tălișoara, Conacul Benke din Moacșa, Conancul Mikes din Zăbala). Nu ne-am cazat în nici unul din ele, dar am vizitat unul accesibil tuturor.

Castelul se află în satul Micloșoara și poartă numele contelui Kálnoky. Legenda spune că, în secolul al XIII-lea, un urs l-a atacat pe regele Ungariei în timp ce era la vânătoare. A fost salvat de un localnic pe nume Kálnoky. În semn de mulțumire, regele l-a ridicat pe Kálnoky la rang nobiliar și i-a dăruit moșia de la Micloșoara.

Castelul a fost retrocedat moștenitorului contelui, a trecut printr-un proces intens de restaurare, iar în prezent adăpostește Muzeul Vieții Transilvănene. Oricine îl poate vizita cu ajutorul unui audio guide, dar există și un ghid care te va ajuta dacă întâmpini probleme. Cei care vizitează castelul se pot caza la una din pensiunile din zonă sau pot alege să fie chiar oaspeții contelui la casa de oaspeți a acestuia. Printre foștii musafiri, se numără inclusiv Prințul Charles.

9. Cheile Vârghișului

Până la cheile săpate în calcare mezozoice se poate ajunge dinspre Merești sau Vârghiș. Noi am ales drumul dinspre Vârghiș, îngust, dar asfaltat, deși este încadrat ca și drum forestier. Doar ultimul kilometru este neasfaltat și plin de praf, dar uitându-te la stâncile din jur, mai uiți de neajunsuri. Traseul pornește dintr-o poieniță unde se poate și campa cu cortul sau rulota. Se plătește o mică taxă de intrare/campare în rezervație la ranger.

Cheile se întind pe 4 km, iar la capătul drumului vei ajunge într-o altă poieniță, de unde te poți întoarce pe același drum sau pe sus, urmând traseul marcat. Am văzut peste tot avertismente referitoare la vipere și urși, dar noi nu am dat de nici unele și nu pot spune că îmi pare rău. Atracția traseului o reprezintă cele peste 10 poduri tremurânde peste care vei trece și mai multe peșteri, peste 120. Cea mai interesantă pare să fie Peștera Gaura Tătarilor, dar e și destul de greu de găsit, neexistând indicatoare. Noi nu am fost printre norocoși. Am dat însă peste alte două peșteri cu lilieci.

10. Cetatea Ika

Un alt loc care ne-a luat pe nepregătite a fost cetatea din Munții Bodocului. Din fosta cetate ridicată în secolul al XIV-lea a mai rămas doar un turn, Turnul Ciunt. Acesta a fost însă restaurat și transformat într-o destinație turistică. În zonă se organizează diverse festivaluri și activități în week-enduri. La baza cetății, în pădure, se află un râu și un bazin de lemn cu apă minerală asemănător celor din Băile Balvanyos. Nu departe este și centrul Malomkert, unde puteți vizita o moară de apă din secolul al XIX-lea. Tot aici puteți învăța și cum se face pâinea cu cartofi. Noi nu am putut intra pentru că se organiza un eveniment privat, dar așteptăm impresii.

Pe lângă cele zece locuri prezentate, mai sunt și altele despre care am auzit, dar la care nu am reușit să ajungem din diverse motive. Le menționez totuși aici, în caz că vă trezesc interesul pentru județul Covasna, mergeți și ne povestiți și nouă.

• Valea Zălanului – se spune că ar fi unul dintre cele mai frumoase sate din zonă. Vrăjit de frumusețea lui, Prințul Charles a cumpărat și el câteva case aici. Noi nu am ajuns din cauza drumului dinspre Malnaș-Băi, practicabil poate cu un 4×4.
• Muzeul etnografic ceangăiesc din Zăbala din Castelul Mikes – când am fost noi era închis. Despre ceangăi, populația care vorbește limba maghiară din Moldova, am vrut să aflu mai multe de ceva vreme, dar se pare că încă nu a venit momentul.
• Mestecănișul de la Reci – o zonă naturală protejată care include dune de nisip, păduri, mlaștini și lacuri. Mestecănișul adăpostește lupi cenușii, cerbi, mistreți și dihori. Totodată, aici se găsesc specii de plante protejate de lege, printre care dedițelul. Poți descoperi zona pe bicicletă, cum am fi vrut și noi. Din păcate, ploaia ne-a alungat mai repede decât am fi vrut și de la Lacul Moacșa și de aici.
• Dâlnic – conacul Gaal și primul bar subacvatic din țară.

Indiferent că ești pasionat de castele și conace, de natură sau de orașe mici și cochete, cu siguranță vei găsi ceva pe gustul tău în județul Covasna. Și dacă tot ești prin zonă, nu poți rata mâncărurile specifice, kurtoskolac, langoș, papricaș, gulaș de vițel, rață cu varză, supă cremă de dovleac, pâine cu cartofi și multe altele.