Anul acesta nu am dat pe la mare, sau cel puțin nu pe la marea noastră, cu exceptia primului weekend din iunie. Vremea fiind mai mult decât caldă, am hotărât să mergem pentru un weekend la început de august. Nu am avut o anumită destinație în minte, dar vroiam un loc drăguț și nu foarte aglomerat. Cum locațiile din România nu prea mai corespund descrierii de ceva vreme, la recomandarea unor prieteni, ne-am îndreptat spre Ezerets.
Ezerets
Ezerets este a treia localitate de la ieșirea din țară de la Vama Veche, după Durankulak și Krapets. La nici 20 km de la intrarea în Bulgaria, în dreptul satului cu același nume, am făcut stânga printre lanurile de floarea-soarelui pe un drum neasflatat și prăfuit. La capătul său, mai exact după vreo 3.5 km, se află o pădure de pini în care oamenii improvizează an de an un camping.
Spun improvizează pentru că nu mi-e clar cât se ocupă vreo autoritate de acest camping. Nu există toaletă, apă sau curent, dar în mod ciudat, există 3 pubele care sunt și ridicate periodic, semn că autoritățile știu de existența campingului, nu vor mizerie, dar totuși nu le pasă dacă oamenii își fac nevoile pe câmp. La marginea campingului este chiar și un bar uitat de lume cu băuturi și gustări. Nu se poate plăti cu cardul, dar acceptă atât leva, cât și lei. Locuri de parcare sunt destul de jur împrejurul păduricii.
Campingul era destul de populat, atât cu bulgari, cât și cu români, dar relativ curat și liniștit. Unii erau foarte bine dotați, semn că veniseră pentru o perioadă mai lungă. Seara s-au făcut câteva focuri de tabără, dar după ora 12 nu mai era nimeni pe afară. Dimineața se poate vedea răsăritul chiar din cort, în mirosul de pin ce amintește de plajele din Grecia.
Din camping se coboară pe o cărare până pe plaja destul de lată, fără nici un șezlong, cu nisip fin, relativ curată și foarte lungă. Parcă m-am teleportat brusc înapoi în timp pe plajele copilăriei de pe lângă Năvodari, când abia descopeream curioasă marea și căutam scoici prin nisip.
Încă de departe, printre pini, se zărește marea, dar când am ajuns mai aproape am observat cu încântare culoarea ei turcoaz-albăstrie și limpezimea. Apa era cam rece pentru bălăceală, dar oricum vroiam mai mult să mă bucur de peisaj, așa că nu a fost o problemă.
În sat există un hotel cu restaurant, Wild Duck, despre care nu îmi pot da cu părerea, deoarece nu l-am încercat și un magazin, destul de bine aprovizionat și cu prețuri asemănătoare celor dintr-un sat izolat din România.
De la Ezerets la Shabla
Apropiindu-se ora mesei și știind de o cherhana pe malul mării în Shabla , la „doar” 3 km, am hotărât să mergem pe plajă până acolo.
Între camping și Shabla este lacul Ezerets, o sărătură mlăștinoasă cu stuf, frecventată de cormorani, pescăruși și rațe. Aceasta nu intră în contact cu marea, putându-se merge în siguranță între cele două localități.
Plaja este aproape pustie. Mai dai doar peste câte o colonie de cormorani, pescăruși sau un om rătăcit, dar cei 3 km se fac în aproximativ o oră și jumătate pe nisip. Data următoare am ales să luăm mașina.
În Shabla am găsit o cherhana drăguță, unde puteai alege între mai multe specii de pești, scoici și creveți. Acolo am putut plăti cu cardul, chiar și cu Revolut.
Tot aici am descoperit 3 campinguri cu căsuțe. Cel de la malul mării pare cam neîngrijit, dar cel din spate are căsuțe din lemn cu terase individuale. Acesta era plin, semn că și condițiile sunt mai bune. Al treilea este mixt, cu căsuțe și corturi, și se află la strada principală care duce spre mare și spre Bosi Beach, o plajă tare simpatică. Cei mai mofturoși pot beneficia și de comfortul unui șezlong, dar rămâne loc mai mult decât suficient (aka câțiva kilometri) și pentru cei care preferă nisipul. Un bar cu leagăne pe post de scaune și cu mojito în meniu, o terasă și o mică tarabă cu de toate au grijă ca turiștilor să nu le lipsească nimic, fără a se simți sufocați.
Puțin mai la sud, pe malul mării, se poate vedea și farul din Shabla. Cel care poate fi văzut astăzi datează din 1836 și este o reconstrucție după cel din 1768. Farul are 32m, dar se poate vedea doar exteriorul, întrucât este obiectiv militar.
Tyulenovo
Tyulenovo nu este un loc pentru cei care vor să stea liniștiți la plajă, dar este perfect pentru o plimbare de seară pe faleză sau pentru amatorii de sărituri, snorkelling, deep water solo sau diving. Stâncile, arcada de piatră și micul golf cu bărci pescărești oferă câteva peisaje numai bune pentru fotografiat.
Înainte de a pleca înapoi spre țară, am încheiat weekendul cu câteva scoici la Dalboka. Mult mai puțin aglomerat față de acum doi ani, dar cu mâncare bună și prețuri acceptabile.
Vignieta de weekend pe Bulgaria
Dacă vrei să mergi pe străzile Bulgariei, vei avea nevoie de vignietă. Dacă anii trecuți, erai obligat să cumperi una de 7 zile, chiar dacă tu stăteai doar două, anul acesta s-a introdus și vignieta de weekend, care nouă ni s-a potrivit perfect.
Vignieta de weekend este valabilă de vineri la ora 12:00 până duminică la 23:59 și costă 10 leva. La vamă nu este afișată și chiar și dacă întrebi de ea ți se va spune că nu o au. Nu știu prea bine ce nu au pentru că vignieta de Bulgaria nu mai este sub formă de sticker, ci electronică. Poți să o cumperi însă online chiar și înainte să ajungi în Bulgaria.
Sudul litoralului bulgăresc este căutat de familii și de cei care doresc un concediu all-inclusive, dar nordul este preferatul celor care caută plaje mai puțin amenajate sau chiar pustii, peisaje spectaculoase și un weekend cu iz de Mediterană aproape de casă, deci și al meu.
Tu unde faci plajă la Marea Neagră în weekend-urile călduroase de vară?
Citește articolul mai târziu!
Travel With A Spin contains affiliate links. If you make a purchase through these links, I will earn a commission at no extra cost to you. Thanks for reading!