Bologna – ghid turistic și secretele orașului roșu

Prima dată am vizitat Bologna în una dintre primele mele ieșiri în afara țării. Îmi amintesc că mi-a plăcut atât de mult încât am zis că mi-ar plăcea să locuiesc acolo într-o bună zi. Nouă ani mai târziu, după ce am vizitat multe alte țări și mult multe orașe, sunt multe despre care pot să spun același lucru, dar nu mi-am schimbat părerea nici despre Bologna. Poata asta se datorează faptului că aici simt că aș putea trăi „la dolce vita”. Nu este la fel de turistic ca alte orașe italiene, dar are suficienți vizitatori încât să aibă o atmosferă plăcută, populația este tânără și amuzantă, mâncarea este delicioasă, iar ploaia nu pare să îi strice farmecul. În plus, în Bologna nu m-am simțit niciodată presată să alerg de la un obiectiv turistic la altul. Orașul este frumos în întregime și se pretează perfect pentru plimbări lungi.

Bologna la gorda, la rossa, la dotta, la turrita

Bologna este un oraș complex și a căpătat în timp mai multe porecle. Este cunoscută ca Bologna „la gorda, la rossa, la dotta, la turrita”.

Bologna la gorda – cea grasă

Mâncarea care a făcut orașul faimos nu este dintre cele mai dietetice și nici pe departe nu reflectă dieta mediteraneană.

Bologna este locul unde mortadella se gătește de peste 500 de ani din carne de porc amestecată cu grăsime de calitate ridicată de la gât și un amestec de sare, piper, coriandru, anason, fistic și vin. Este foarte apreciată, iar Uniunea Europeană i-a acordat titlul de Produs cu Indicație Geografică Protejată.

Bolognezii se laudă și cu tortellini, deși originea lor este încă disputată între Bologna și Modena. Versiunea originală conține și mortadella. Noi am încercat Balanzoni cu ricotta și mortadella și ne-au plăcut foarte mult.

Probabil că ați mâncat spaghetti bolognese. Să nu încercați să faceți asta și în Bologna. Nu o să vă dea nimeni, deoarece bolognezii consideră că spaghetti nu se potrivesc cu sosul Ragù. Mai bine cereți Tagliatelle sau Gramigna al Ragù și un pahar de vin.

Bologna la rossa – cea roșie

Mult timp am crezut că se datorează culorii acoperișurilor văzute din turnul din centru. Și este parțial adevărat. Dar mai există un motiv. Bologna a fost capitala Italiei anti-fasciste. În timpul războiului, s-a aflat în centrul mișcării de rezistență și ulterior a fost unul dintre bastioanele Partidului Comunist al Italiei pentru mai multe decenii.

Bologna la turrita – cea cu turnuri

Orașul a avut peste 120 de turnuri, iar astăzi încă mai sunt în picioare 22. Două dintre ele sunt faimoase, Asinelli și Garisenda. Ambele sunt înclinate, dar Garisenda se spune că ar fi chiar mai înclinat decât Turnul din Pisa. Pentru 5 euro, poți urca în vârful turnului Asinelli și să privești orașul roșu de sus. Acum 9 ani, puteai să te așezi pur și simplu la coadă și să urci cele 498 de trepte. Însă acum trebuie să îți faci o programare în prealabil la Centrul de Informare pentru Turiști sau  online. Studenții superstițioși evită să treacă printre cele două turnuri sau să urce pentru a se asigura că vor absolvi.

Bologna la dotta – cea învățată

Denumirea i-o datorează Archigimnaziului, primul sediu al Universității din Bologna și cea mai veche universitate din lumea vestică, fondat în 1088. Înainte ca acesta să fie construit, lecțiile erau ținute în case private sau închiriate, lăcașe religioase și, uneori, în piețe. Clădirea de doar două etaje a rămas sediul universității până în anul 1803. Poți intra să vezi cum arată. Aruncă cu ochiul și în Teatrul Anatomic, unde se făceau disecții pe cadavre pentru primele studii științifice asupra corpului uman.

Astăzi se pare că mulți italieni trec printre cele două turnuri și nu mai apucă să absolve. Am vizitat orașul în perioada festivităților de absolvire și la una dintre ele nu fuseseră nici 10 absolvenți. Ghidul ne-a spus că sunt atât de puțini absolvenți de facultate, încât li se spune direct doctor, chiar și după numai 3 ani de studii superioare.

În ziua festivităii, prietenii și rudele îi pun să poarte ceva carachios și să facă lucruri prostești. De asemenea, li se cântă „Dottore, dottore, dottore del buso del cul, vaffancul vaffancul”, un cântec destul de docheat, prin care li se sugerează să nu devină niște înfumurați și să rămână cu picioarele pe pământ.

Bologna, orașul în care nu ai nevoie de umbrelă

Nu știu dacă porecla a mai fost folosită și de alții, dar eu îi spun așa de nouă ani și având în vedere că este blogul meu, pot să o numesc așa și aici. Astăzi în centrul istoric sunt peste 40 de km de porticouri, la care se adaugă cei 4 km până la Sanctuarul Madonnei din Luca din afara orașului. Datorită acestora Bologna a fost propusă să intre în Patrimoniul Mondial Unesco. Pe lângă importanța istorică, dau orașului un farmec aparte și fac ca umbrela să fie inutilă, fie soare sau ploaie.

În ceea ce privește construirea porticourilor către Madonna din Luca, o legendă spune că arhitectul care s-a fi ocupat s-ar fi asigurat că sunt exact 666 de arcuri. Ghidul ne-a spus că sunt și numerotate, dar doar până la 657. Ultimele nouă nu mai sunt numerotate. Arcada a fost proiectată astfel pentru ceremonia anuală din mai în timpul căreia statuia Madonnei este adusă în oraș pentru o săptămână și dusă ulterior înapoi. Pentru turiștii mai mai leneși există un trenuleț de la Piazza Magiorre până la San Luca, numit San Luca City Express.

Alte locuri din Bologna și secretele lor

Piazza Maggiore

În prezent, Piazza Maggiore este inima orașului, împreună cu Piazza Nettuno alăturată. Seara, localnicii și turiștii se adună aici să asculte muzică, să discute, să mănânce sau să bea o bere. În iulie și august, aici are loc festivalul de film “Sotto le Stelle del Cinema“.

Basilica of San Petronio neterminată

Piața este dominată de Basilica lui San Petronio, sfântul protector al orașului. Construcția a demarat în 1390, urmând să fie făcută din marmură, dar conform proiectului inițial, ar fi depășit în dimensiuni San Pietro din Vatican. Auzind asta, papa a oprit construcția. Chiar dacă bolognezii erau împotriva lui la momentul respectiv, nu au putut-o continua, întrucât acesta a cumpărat terenul din jur. În 1530, basilica a fost aleasă de Papa Clement al VII-lea pentru încoronarea lui Charles al V-lea și a trebuit terminată. Cum nu era prea mult timp, s-a hotărât să fie finalizată cu cărămidă.

Sfântul de pe Palazzo d’Accursio sau Communale

Întorcându-te în sensul acelor de ceasornic, vei vedea Palazzo d’Accursio sau Communale, primăria, și turnul cu ceas. Palatul este alcătuit din mai multe clădiri din secole diferite și se pot distinge ușor două stiluri pe fațadă. Nu doar stilurile sunt diferite, dar conform subtilităților arhitecturale ale timpurilor, și afilierea religioasă diferea. Jumătate din creneluri sunt în formă de „V”, ceea ce arăta că proprietarii erau contra papalității, în timp ce cealaltă jumătate sunt plate, ceea ce indica faptul că proprietarii erau de partea Papei. Statuia din mijlocul clădirii îl înfățișează pe Papa Gregoriu al XIII-lea. Inscripția de sub ea spune însă altceva. În timpul celui de-al doilea război mondial, cetățenii au vrut să o protejeze de Hitler și au schimbat-o în „Divus Petronius Protector et Pater” (pentru a părea că este statuia sfântului lor protector).

Pereții care șoptesc

Vizavi de basilică se află Palazzo del Podesta și tunelul șoaptelor. Legenda spune că dacă două persoane șoptesc în colțuri diferite ale acestuia se pot auzi. Să nu te mire că este destul de aglomerat cu oameni care testează teoria. Am încercat și noi și funcționează, dar doar dacă este liniște în jur. În epoca medievală, tunelul era folosit pentru spovedirea leproșilor.

Piazza Nettuno

Zeul Neptun sau un star porno?

Cum în secolul al XVI-lea, Bologna a intrat în Statul Papal, Pius al IV-lea a decis să le ofere bolognezilor ceva ce încă nu aveau, o fântână. Nu a făcut însă asta din bunăvoință, ci pentru a le arăta oamenilor cine îi conduce, iar Neptun este o metaforă pentru Papă. Așa cum Neptun conduce pe mare, așa și Papa conduce pe pământ, reprezentat prin cei patru îngeri de la baza fântânii, simboluri pentru Gange, Nil, Amazon și Dunăre, fluviile principale de pe cele patru continente cunoscute la vremea respectivă. Conform legendei, penisul lui Neptun ar fi trebuit să fie mai mare, dar normal că biserica s-a opus. Giambologna s-a răzbunat și a proiectat statuia astfel încât, de la spate de pe scările dinspre stradă, degetul mare de la mâna stângă pare să iasă de sub abdomenul inferior, părând un penis uriaș.

Regele Enzo și familia Bentivoglio

În Piața Neptun, în spatele Palatului Podesta, se află Palatul Regelui Enzo. Și-a luat numele de la Enzo al Sardiniei, fiul preferat al lui Frederick al II-lea, care a fost întemnițat în palat de Guelfi timp de 23 de ani, din 1249, până în 1272, când a murit, în ciuda eforturilor tatălui său de a-l elibera. Enzo era lăsat liber prin palat ziua și chiar i se aduceau femei, dar noaptea era ținut într-o cușcă atârnată de tavan. Se spune că ar fi avut un fiu, căruia i se spunea „Bentivoglio”, de la cuvintele „ben ti voglio” (te iubesc) pe care Enzo i le cânta când îi era adus în vizită. Acesta ar fi fost strămoșul familiei Bentivoglio, care mai târziu a condus Bologna.

Piazza Santo Stefano

Piața Santo Stefano găzduiește Complexul Celor Șapte Biserici, unul dintre principalele obiective turistice din Bologna. Poți intra gratis în complex pentru a afla mai multe despre el și clădirile care se contopesc în interior. Două zile pe lună, o piață de vechituri se desfășoară în piață.

Legenda celor trei săgeți

Pe strada care pornește din piață în partea opusă a complexului se află Corte Isolani, cu un pasaj cu magazine de lux. Înainte de a-l traversa, oprește-te un moment și caută săgețile din tavanul de lemn. Câte vezi? Noi am găsit doar două, dar aparent, unii au găsit trei. În funcție de numărul de săgeți pe care le vezi, sunt două versiuni ale legendei. Un bogătaș a aflat că soția îl înșela și a angajat trei asasini să o omoare. Când femeia a deschis fereastra era dezbrăcată, iar sânii ei i-au fermecat pe doi dintre arcași, care au ratat ținta. Dacă ai văzut și a treia săgeată, atunci a ratat și al treilea asasin, dacă nu, probabil era gay și a nimerit ținta.

Fereastra către Mica Veneție

În trecut Bologna semăna cu Veneția. În timpul secolelor al XII-lea și al XIII-lea, canale cu apă conectau Bologna cu râul Po. Astăzi, aproape toate sunt ascunse în spatele pereților și sub clădiri, dar câteva încă mai pot fi văzute. Cel mai cunoscut este cel care poate fi văzut de pe strada Piella printr-o mică fereastră de lângă Trattoria Biassnot.

Unde să te cazezi, să mănânci și să faci cumpărături?

Am închiriat o camera la La Cineteca Bed and Breakfast și am fost foarte mulțumiți. Proprietarul a fost de treabă și ne-a dat câteva sfaturi în legătură cu unde să mâncăm și ce putem face în Bolona. Întregul apartament era decorat în jurul cinematografiei cu o foarte mare atenție la detalii. Locația este centrală. A fost puțin mai scump, 70 euro/noapte pentru două persoane cu mic dejun inclus, dar nu aș ezita să stau și altă dată tot acolo.

Plimbă-te pe strazile din Quadrilatero, locul unde se afla piața în epoca medievală. Acolo poți găsi tot felul de delicatese și să iei câteva pentru acasă: tortellini, tagliatelle, balanzoni, mortadella, Parmigiano Reggiano, sos ragù și vinuri locale.

După o tură de cumpărături, oprește-te să iei masa la Mercato Mezzo sau Mercato de Erbe, atât pentru mâncarea bună, cât și pentru atmosferă. Dimineața, recomand Caffetteria Fiordaliso pentru un mic dejun tradițional cu cappuccino și croiassant, de altfel cel mai bun pe care l-am mâncat în cele trei zile. Și nu mă plătesc să scriu asta. Am „testat” patru dintre ele și toate au fost delicioase.

Ce este în apropiere?

Bologna este minunată, dar așa este întreaga zonă. Dacă ai ajuns aici și ai aflat secretele Bolognei, de ce să nu îți iei câteva zile să vizitezi și alte orașe din regiune? Posibilități sunt destule: Ferrara, Modena, Florența, Ravenna sau chiar Rimini și San Marino, dacă ai două zile la dispoziție.

Drum bun!

Salvează articolul pe Pinterest!